ŞVITCHI Diana

Note

...Probabil e cazul unei totale dăruiri, gândului împlinit. În toate culorile perceptibile ochiului său e o "nebunie" hărăzită doar tinereţii - de a încerca imposibilul. Aceste senzaţii mi-au dat târcoale, încercând a înţelege de unde vine talentata tânără, adică de a cui "stil", viziune artistică e obsedată, spre ce tinde şi încotro va să ajungă. Ea, Diana, "povesteşte cromatic" cu inima. Bunăoară, "Marea" e ademenitoare, dar şi involburată, precum este şi necunoscutul. Pictoriţa simte vibraţia culorilor, ştie să le îmblânzească atât de iscusit, încât nici cele mai stridente nu deranjează ochiul. Privindu-i tablourile, simţi cum te cuprinde un dor lăuntric de ceva uitat în amintire. De altfel, "revărsarea" luminii din lăuntrul, din inima tabloului spre afară, spre cel care priveşte este un "truc" poate încă nici de pictoriţă nebănuit, prin care reuşeşte să captiveze privirea, ademenind ochiul spre interiorul lucrurilor. Diana face o încercare inversă visavi de alţi plasticieni, care vor să şocheze adunând lumina dinafară; ea, însă, are atâta soare în ceea ce "spune" (pictează), încât dăruieşte şi privitorului fără nici o rezervă. Diana redă cu ingeniozitate misterul naturii meleagului natal, îi reuşeşte de minune împletirea realului cu "chipurile" imaginarului - dincolo de ce se arată ochiului obişnuit, se dezvăluie figuri de basm tăinuite în lumea lor fără grai de Natura-mumă.
                                                                 Claudia Partole